20.4 C
Constanța
duminică, 19 septembrie 2021

Bicicleta – nava-amiral a taxiurilor și autobuzelor din Constanța

Trebuie citit

Mult dezbătutul regulament al parcărilor din Constanța, care a scandalizat opinia publică, a intrat la reexaminare.

Și până se hotărăsc ei cine a fost inițiatorul, cine l-a conceput, cine l-a trimis spre dezbatere fără a consulta cetățenii, unde începe și se termină zona 1 (la Mangalia?!) și mai ales ce alte tehnici de jecmănire a constănțenilor pot găsi dacă pică taxele prohibitive propuse pentru parcări, în fine, până văd ei cum dreg busuiocul, trebuie să analizăm puțin recentele afirmații ale primarului Chițac privind soluțiile de transport alternativ.

Acesta ne spune așa:

„Constănțenii au alternative: autobuze, biciclete și taxiuri”.   

Păi să le luăm pe rând și să vedem de ce tabloul acesta idilic din mintea edilului, cu bicicliști pedalând  pe ulițele urbei, cu autobuze care roiesc ca niște furnicuțe prin tot orașul,cu taxiuri primitoare nu se suprapune cu realitatea societății noastre, cu nevoile constănțenilor, cu problemele și hibele acestor variante alternative.

  1. Transportul în comun

Chiar dacă flota de autobuze s-a schimbat, atenție, în mandatul fostului primar iar actualul a primit-o moștenire!, serviciile de transport public încă lasă de dorit. Trăim într-un oraș mare și suntem nevoiți să parcurgem distanțe mari ca să ajungem dintr-un loc în altul. Traseele transportului public nu reușesc să acopere toate zonele Constanței. Sunt cartiere prin care nu ajunge nici un mijloc de transport în comun. Sau nu ajungi cu unul singur. Sunt deplasări care, deși presupun distanțe scurte, au legături atât de proaste, încât ești nevoit să schimbi două sau chiar trei autobuze. Cu așteptări între ele, cu dârdâit de frig prin stații, cu alergat de la unul la altul.

Deși suntem sfătuiți să păstrăm distanța, să folosim uși diferite pentru urcare-coborâre, autobuzele sunt pline. Și nici ușile de urcare-coborâre nu se respectă, c-așa-i românul, când se veselește… Sunt ore de vârf în care se stă ca sardinele în conservă. Ni se comunică de asemenea că „dacă autobuzul este aglomerat, vă rugăm să îl așteptați pe următorul”. Păi, ce să vezi? Nu se poate! Pentru că următorul nu vine în 3-5 minute cum ar fi normal, ci în 8-12. La fel de ticsit. În acest timp, aștepți sub cerul liber în frig, ploaie, viscol, pentru că foarte puține stații au adăposturi modulare pentru călători. Ba, primarul le-a demolat și p-alea care existau, că erau făcute de dușmanii politici. În acest timp stai pe telefon, pe aplicația CT Bus, așteptând să vezi cam cât ar dura până la următorul și vezi că-ți dă eroare. În tot acest timp începi să gândești : “Băi dar eu sunt prost? Am mașină și stau ca fraierul să aștept autobuzul?”

2. Bicicletele

Da, e frumos când vezi prin țările vestice, vădit mai emancipate și mai deschise la minte cum se urcă omul pe bicicletă ca să meargă la muncă, muncitor sau director de bancă deopotrivă, tineri sau bătrâni, femei sau bărbați și cum pedalează ei fericiți (aproape că se aude coloana sonoră din Sunetul Muzicii la imaginea asta de vis!).

Și acum trezirea! Suntem în România! Suntem o țară în care ne place sau nu să  recunoaștem, nu se promovează și nu se încurajează suficient mișcarea fizică. Începând cu cei mici care trec ca Vodă prin lobodă la orele de educație fizică din școli, fiind acele ore pe care profesorii le consideră de “umplutură”. Și atunci le… umplu cu ceva matematică sau română. Continuând cu cei tineri, pentru care mașina este un simbol al statutului social, al succesului în viață, al realizării și fiței. “Are casă, are mașină” spune oricine atunci când descrie un om realizat. Și încheind cu cei în vârstă, obosiți mult prea devreme, loviți de artrite și alte boli încă de la vârsta a doua și cu zero deschidere către biciclete și mișcare fizică.

Și, ca să ducem până la capăt comparația cu alte țări unde este popular mersul pe bicicletă, pare-mi-se că mai lipsesc niște chestii pe aici la noi. Ah, da!  Niște stații tip parcare în care să îți poți lăsa bicicleta în siguranță, fără să o înfășori în lacăte și lanțuri, de teamă că ți-o fură. Și, parcă mai era ceva? Probabil niște piste special amenajate pentru bicicliști, ca să poată circula în siguranță pe bulevardele urbei. A văzut cineva așa ceva în afară de o mică porțiune din Bulevardul Tomis? Nu? Bine atunci. Să scoatem mașina din parcare zic.

3. Taxiurile

Pentru că sistemul taximetriei s-a dovedit mai performant după introducerea aplicațiilor de pe telefon și nu trebuie să aștepți în telefon cu centralista, mă voi referi strict la aspectul financiar al călătoriei cu taxiul.

Este perfect în regulă să folosești acest mijloc de transport ocazional. Când ai fost la o petrecere la care ai băut niște pahare și oricum pleci târziu și nu mai circulă Ct Bus-ul. O călătorie de prin Inel 2 în Faleza Nord, spre exemplu, te costă vreo 18 lei. Dar dacă trebuie să faci asta zilnic, pentru că în Inel 2 ți-e casa și în Faleză Nord locul de muncă, socotelile matematice spun că vei ajunge să lași o parte consistentă din bugetul familiei doar ca să te deplasezi la serviciu. Undeva la peste 700 lei doar pentru drumurile dus-întors, muncă-acasă, fără a include și alte deplasări suplimentare pentru alte necesități: cumpărături, vizite, alte obligații și probleme de rezolvat, plimbări, etc.

Atunci stai și te gândești un pic, că parcă benzina pe care o bagi în rezervor nu produce așa o gaură mare în venitul tău lunar. Și cu tot disconfortul, stresul, nervii unui trafic îmbâcsit și al lipsei locurilor de parcare, iei mașina.

Hai să fim realiști și să acceptăm că pentru a implementa mijloacele alternative de transport pe care ni le propun autoritățile trebuie ca acestea să și funcționeze, să fie eficiente, să fie tentante, să fie un sprijin pentru cetățean nu să îi complice și mai mult situația. Și evident așteptăm puterea exemplului. Domnule amiral, vă fac cu o plimbare cu 51 și 100?!?

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Articole similare

- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri