Am citit într-un respectabil cotidian local cum că ai noștri constănțeni ar avea nostalgia stâlpișorilor viceprimarului de tristă amintire Mitică Babu. Stați liniștiți, se montează în continuare.
Dar, de unde nostalgia asta?! Sigur, sunt multe locuri în care, din lipsă de alte spații de parcare (ce, ați mușcat-o p-aia cu parcări supraetajate?!), mașinile se cocoață pe trotuar. Din păcate, românul (nu toți) e inventiv și în mârlănie. Ieri, la City Mall, în fața unei cozi de intrare (câte trei maxim pe ușa rotativă), mitocanii se băgau direct în față. Și ceilalți tăceau, ca niște oi resemnate (nu știți ce-a fost la gura mea…).
Dar, să revenim. Veți spune că, în ciuda insignifianței personajelor, avem o obsesie pentru actuala conducere a Primăriei Constanța. Ooo, da. În fața mincinoșilor și escrocilor sentimentali (fie și în domeniu politico-administrativ), nu se poate altfel. Ăștia promiteau parcări, soluții inteligente, city management. În loc de asta, ne-am trezit cu-o pupăză pestriță, pe post de șef al orașului. Poliția Locală continuă să umble bezmetică prin târg – nu poate da amenzi pentru parcat în locuri aiurea, dacă onor clientul nu e la mașină. Pentru că, de fapt, e o struță-cămilă castrată. Amenda aia o poate da doar Poliția Rutieră, care umblă și ea năucă, însă în efectiv și mai mic. Pare să aibă treabă cu orice, cu pandemia, cu radarele ascunse prin Mamaia pustie, numai cu încălcarea Codului Rutier, nu.
În mod normal, semnele de circulație ar trebui să fie suficiente. Dădeam acum mai bine de o săptămână exemplul străzii Dumitru Marinescu, de lângă Marvimex/Brick. O stradă cu bodegi și service-uri dubioase, unde abia trec două mașini, una pe lângă alta. Pentru că se parchează pe ambele părți, în ciuda tuturor stâlpișorilor din lume. Credeați că Poliția Locală și-a mișcat curu’ până acolo, deși au sediul foarte aproape?! Aiurea. Probabil nu citesc Metropola Constanța – cum par să nu citească NICIO publicație locală, care le semnalează câte una-alta. Aici, cel puțin, seamănă cu fosta administrație locală: îi doare și pe ei în bască.
De-aia și insistăm. Poate mai citesc și altceva decât indicațiile prețioase date de conu Iordache… Conu Iordache, consilieru’.
