În urmă cu jumătate de an, FIX când, după o lungă și grea suferință reușeam să vând/schimb două apartamente pretențioase (nu amândouă ale mele) cu două mai omenești și mai friendly cu bugetul familiei, colegul Cristi Hagi publica, pe ct100.ro o excelentă analiză:
„Piața imobiliară din municipiul Constanța și Mamaia este defectă. În zonă s-a construit imens în ultimii ani și se construiește în continuare. În medie, 11 locuințe noi sunt finalizare în fiecare zi. Sunt proiecte aprobate care înseamnă zeci de mii de apartamente noi în viitorul apropiat. Întrebarea este dacă va exista cerere pentru ele.”
Și încerca să răspundă. Am încercat și eu, la momentul respectiv, dar și acum. Un prim răspuns personal l-am oferit aici, de curând: cvasi-lipsa de profesionalism a agențiilor imobiliare din România. But there’s more.
Piața imobiliară vine în cap, vânzătorii măresc prețul
„Ce frapează în momentul de față este prăpastia dintre prețul cerut de vânzători și cel pe care pot sau vor să-l ofere cumpărătorii. Există, pe piața imobiliară locală, apartamente care stau la vânzare de aproape trei ani, fără ca nimeni să fie interesat să le cumpere! În unele din cazuri, prețul nu a fost modificat deloc. (…) Piața este plină de apartamente pe care proprietarii vor să se înstrăineze de ani buni. În unele cazuri, prețurile au scăzut, în altele au rămas constante. Există însă și cazuri în care, deși apartamentul nu s-a vândut, proprietarii au considerat că este bine să majoreze prețul.
Într-o piață imobiliară normală, care funcționează după principii corecte de cerere și oferă, un imobil nu stă la vânzare timp de trei ani. Agenții imobiliari din astfel de piețe (ne referim la cele din țările dezvoltate), stă pe piață câteva luni. Puține. Dacă se depășește o perioadă de trei sau, să spunem șase luni, e clar că este ceva în neregulă și prețul trebuie calibrat. La noi nu se întâmplă așa din mai multe motive. În primul rând, costul aferent deținerii unei proprietăți e mic. Impozitul anual e de câteva sute de lei, iar iarna întreținerea, dacă ai centrală pe gaz și setezi o temperatură ambientală minimă, nu îți creează gaură în buget. Pe de altă parte, mulți din cei care vând sunt investitori în imobiliare (sau speculanți, cum vreți să le spuneți), au bani, nu sunt nevoiți să vândă pentru a trăi. Există și categoria celor care setează un preț emoțional, nu bazat pe cerere și ofertă, pentru că sunt atașați de imobilul respectiv.”
Materiale proaste, prețuri exorbitante
În plus, ar fi și prețurile EXORBITANTE, pentru un metru pătrat construit. Preț ridicat nu neapărat de calitatea materialelor de construcție, ci în primul rând de locație. Și de fitză. Băncile refuză să finanțeze asemenea mofturi și aroganțe: „Mergeți la bancă și spuneți că vreți să cumpărați un apartament care are circa 50 de metri pătrați și costă peste 100.000 de euro, adică peste 2.000 de euro pe metru pătrat. Nu contează dacă este în Mamaia sau în Constanța, nu contează dacă este în bloc nou sau vechi. Cel mai probabil, în marea majoritate a cazurilor, veți fi refuzat. Așa se explică de ce mulți vânzători pun o condiție cumpărătorilor: aceea că nu acceptă credit. Nu îl acceptă pentru că știu că achiziția nu va fi creditată de către bancă și că își vor pierde timpul.
Veți putea spune că o achiziție imobiliară este profitabilă, dacă închiriezi apartamentul. Nu tot ce zboară se mănâncă. Dacă dai 100.000 de euro pentru un apartament și îl închiriezi cu 300 de euro, vei ieși la pensie până se va achita. Nu-i chiar o investiție.”
Pe piața locală sunt din fericire și dezvoltatori serioși, care construiesc la un raport preț/ calitate decent. Liderul pieței locale ar fi indiscutabil SOLID HOUSE. Din păcate singulari. Dar poate că piața va regla și acest domeniu puternic lovit de criză și grevat de speculanți, lipsă de seriozitate și improvizație.
Întregul articol de pe ct100.ro AICI.
