19.4 C
Constanța
vineri, 24 septembrie 2021

Eroismul vieții pe mare

Trebuie citit

În decembrie 1988 eram în anul 3 de Institut de Marină, la compania sportivă și, mărturisesc, singurul gând, constant, în fiecare zi, a perioadei cu pricina era cum să plec din școală, dacă se poate, la cât mai puțin timp după ce am intrat.

Iar tot acest conflict intern a fost zgâlțâit de tragedia navei Sadu, prima ocazie cu care am realizat că marina comercială nu se reduce la plecatul pe-afară, blugi prespălați, cafea, gumă de mestecat și pulovere din mohair de la turci. Știam din bârfe ce s-a întâmplat, o navă de-a noastră, venită în balast de la Galați, cu echipaj redus, neavând intrare la sosire, a ancorat aproape de digul de larg al portului Constanța. Până să intre s-a montat marea, ancora n-a ținut, motorul principal n-a lansat până nava nu s-a sprijinit pe stabilopozi… când a lansat degeaba și nava s-a dus la fund și 15 băieți s-au dus cu ea sau loviți de dig, jupânul inclusiv.

Bârfa n-a mai fost bârfă până când, alături de alți băieți de la compania sportivă, l-am însoțit pe ultimul drum pe unul dintre cei 15, Adrian Preda, absolvent cu un an înainte și tot sportiv. Nu am să uit câte zile oi avea cum maică-sa povestea cu o liniște de-ți tăia venele: știți, măi copii, l-am făcut târziu pe Adi … și-a vrut el să se facă marinar neapărat. Când era student și pleca de-acasă, mă uitam de-aici, din balcon, cum se suia în tramvai spre Institut, în uniforma asta frumoasă… Stăteau pe diagonală de poșta din Tomis III, la un bloc d-ăla, de 10 etaje, cu intrarea prin curtea din spate, Adi Preda, singurul copil iar drama asta i-a lăsat fără lacrimi și fără scop ambii părinți.

La Adrian Preda se duce gândul meu când duc eu o coroană de flori la monumentul eroilor marinari, în preziua Zilei Marinei. Poate nu e neapărat monumentul marinei comerciale, eroii pomeniți sunt cei care și-au dat viața în lupte pentru țară și nu în gura portului Constanța, într-o zi de decembrie, care nu anunța nimic deosebit, dar, pentru mine, Preda Adrian înseamnă eroismul vieții pe mare, așa cum am știut-o eu, și, chiar dacă nu l-am cunoscut decât din vedere, el și familia lui merită un gând și o floare chiar și după 30 de ani.

Și, de fapt, așa merită toți ai noștri, duși în valuri sau incendii sau coliziuni, insuficient pomeniți de țara asta jenată de propriul pavilion.

Laurențiu MIRONESCU

Articolele din Metropola Constanța sunt publicate cu acordul explicit al autorilor.

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Articole similare

- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri