20.4 C
Constanța
duminică, 19 septembrie 2021

Duios, duminică seara Șoșoacă trecea. În brânciuri

Trebuie citit

Duminică seara, dacă cineva – indiferent cine, de la DIICOT până la anarhiști #rezist înarmați cu furci și topoare – ar fi spart ușa apartamentului meu, m-ar fi surprins într-una din cele mai rușinoase, dezgustătoare și vinovate ipostaze posibile, pentru un adult responsabil, fără antecedente penale.

Bref, mă uitam la Astra cu Dinamo. Culmea decăderii și depravării – fotbal. Nici măcar d-ăla american!? Mai mare rușinea mondială. Circumstanța atenuantă ar fi că sonorul era închis. Dar și așa, tragedia era departe să mă ocolească.

Fiindcă, din cauza tensiunii insuportabile a meciului, dar mai ales a mizei sale,… AM ADORMIT! M-am rostogolit peste telecomandă, am schimbat involuntar canalul cu burta și concomitent – nenorocire! – am activat și sunetul televizorului. Un soundbar Sony cu ditamai subwooferul.

M-am trezit în spasme, urlete și înjurături. La mine în sufragerie pogorâse senatoarea Șoșoacă!?! Nu singură – cu papă-lapte ăla de ministru al Sănătății, Voiculescu, despre care tot sper, ca o ironie a sorții și istoriei, să fie măcar de departe rudă cu ACEL Voiculescu. Dan Voiculescu… Abia atunci aș avea (cred) un rânjet pe față, care n-ar mai dispărea niciodată…

În fine, circ în toată regula. O Șoșoacă IMENSĂ, pe măsura televizorului meu de neam prost, de 180 de cm. Probabil că, trezit din somn, din cauza șocului emoțional, nu voi mai putea face copii niciodată. Sex, nici măcar recreațional… Între beligeranți se strecura timid, din când în când, duamna Mahler (nu, nicio legătură cu titanul din Bayreuth, poate cu cel din Balta Albă, adică soțul): „Haideți, mă băieți (adică și Șoșoacă), haideți la mine-n birou, să ne-nțelegem ca oamenii, poate găsim și vreo sticlă de whisky, lăsată de vreun pacient”…

Aici, dacă dialogul ar fi fost unul adevărat, Șoșo n-avea cum să nu achieseze. Despre ăla mic, useristul, n-aș băga mâna-n foc… Bănuiala mea e că cea mai puternică tărie pe care el a băut-o vreodată e berea Pescăruș, aia de 2,5%, dinainte de ‘89. Dacă a prins-o. Dacă nu, mă-sa a prins-o sigur. Au ales în schimb să se îmbrîncească. Nu cu ministrul – dacă Diana, zeița vânătorii animalelor de talie mare, de la hipopotami în sus, îi dădea un brînci, se-alegea cu sechele pe viață. Nu, bodyguarzii spitalului. Oameni curajoși, ăia. Să te lupți cu Șoșoacă corp la corp, fără încălzire temeinică și fără un deodorant, denotă un curaj vecin cu inconștiența. Au scăpat totuși, deși au rămas în spital, după incident. Să păzească.

Să păzească în continuare niște foc cu fum și flacără, cum se găsește în orice spital din România, care se respectă. Harta țării este un imens parking de căruțe cu coviltir, numite prețios SPITALE. Or, se știe, în șatră nu poate lipsi focul deschis, de tabără. Și nici bulibașa – aici, în persoana senatorului Șoșoacă. Termenul de Senator vine din Imperiul Roman.

Nicio legătură.

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Articole similare

- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri