19.4 C
Constanța
vineri, 24 septembrie 2021

Consideră că tu ești cel mai important proiect al tău!

Trebuie citit

Am simțit din nou acel fior pe care l-am avut atunci când l-am văzut prima dată!

Pribeagul cu fața lui cioplită și prezența nepământeană s-a așezat lângă mine. Ne priveam. Am spart tăcerea, deși aș fi vrut ca el să vorbească primul! „Nu te așteptam, dar dacă ar fi fost să-mi imaginez o nouă întâlnire, o vedeam acolo unde ai venit prima dată! Mi-ar fi plăcut să simt cu picioarele răceală apei și să aud foșnetul frunzelor, nu aici în decorul gălăgios al urbei”.

„Ai fost acolo, dar nu m-ai chemat, cât despre zgomot, eu nu îl aud. La mine e liniște! Ești sigură că auzi gălăgia din jurul tău și nu pe cea dinlăuntrul tău?” „Nu te-am chemat nici acum. De fapt, nici nu m-am mai gândit la tine de când mi-ai spus că ai venit să-mi iei durerea care m-a învățat că EU SUNT” i-am răspuns. O umbră venită din mâhnire a acoperit privirea lui strălucitoare. Tăcea din nou, iar timpul a stat și el în loc. Își trecea degetele prin barba albă, ninsă de vreme și vremuri.

„Te-am mâhnit”, am rupt din nou tăcerea. „Nu cuvintele tale m-au mâhnit. Constat pentru a doua oară că e multă gălăgie în tine, nu în jurul tău. E atât de mare că nici gândurile nu ți le poți asculta cu claritate! Asta m-a întristat! M-ai chemat, dar nu ți-ai auzit strigarea! Poate fi o lecție pentru tine. Dar poate, în viitor, vom vorbi și despre haos, acel haos…Vreau să vorbim de durerea ta”. „Este încă, dar aștept ca timpul să o vindece de tot. Nu ai luat-o așa cum ai spus. Este adevărat, se estompează, dar… Aștept ca timpul să o vindece”. „Eu nu pot să o iau dacă tu nu mă lași, cât despre timpul care vindecă, ai înțeles greșit. Nu timpul vindecă durerea, ci tu te vindeci în timp doar dacă vrei și dacă alegi asta.” „Cât despre EU SUNT, în afara conștientizării acestui dat, mi-ai dat mari bătăi de cap. Am atins și pragul revoltei, nu mă înțeleg deseori, ceea ce mă tulbură foarte tare, am multe întrebări fără răspunsuri și multe răspunsuri la întrebări pe care nu le-am adresat niciodată!”

Mă privea și puteam doar intui un zâmbet cald. „Este normal să simți asta. Acum ești un străin pentru tine. Te îndepărtezi de lucrurile la care credeai că nu vei renunța niciodată și faci lucruri pe care nu credeai că le vei face vreodată. Te întrebi cine ești tu cu adevărat și este normal. E greu să renunți la credințe create de tine și de alții și să opui rezistență la cele noi pe care le simți, dar ți-e teamă să le dai aripi. Te sfătuiesc să nu mai opui rezistența! Cu cât le respingi mai mult, cu atât calea spre tine va fi mai grea. Nu mai rătăci pe drum, mai ales că îl știi. E bine să mergi de la A la B pe calea dreaptă. A este cea care ai fost. Nu căuta scurtăturile, pentru că pe drum drept înveți lecțiile, dar nici nu ocoli, doar pentru că simți teama deopotrivă și de eșec și de victorie atunci când vei ajunge la B, adică tot la tine, dar care nu te cunoști. Pe drumul tău coabitează cu tine. Iubește ce ai fost, iubește ce vei fi”.

„Recunosc că suspiciunea începe să pună stăpânire pe mine. Când vorbești pare atât de simplu, dar nu este”. „Nici nu am pomenit de ușurință. Dimpotrivă, te avertizez că e greu. Cum crezi că poate fi ușor să renunți la tine? Nu te aștepta să fie ușor. Poate e cel mai greu drum. Orice proiect este greu la început, te provoacă, îi dedici tot timpul pentru a reuși, te enervezi, apar complicații pe drum. Așa e și cu tine.

Consideră că tu ești cel mai important proiect al tău. Desăvârșește-l. Nu trebuie să fii perfectă. Trebuie să fii doar TU! Ca să înțelegi mai ușor, imaginează-ți un om care a decis să iasă afară după ce a stat mult timp în întuneric. Prima lui reacție este să își acopere ochii, să-i ferească de lumină. De fapt, asta îți spun. Oricât de greu ar fi să ieși din întuneric, mergi spre lumină cu ochii sufletului larg deschiși. Nu-i feri de ea”. „Deci, eu, proiect. Eu pășind din întuneric spre lumină, dar scopul?” „Ai conștientizat că ești. Acum e rândul de a conștientiza importanța fericirii că ești”.

A plecat! Cafeaua s-a răcit. Nu știu cât timp s-a scurs. M-am ridicat de la masă. Deci EU SUNT cel mai important proiect al meu, iar scopul ce trebuie să-l ating este: EU SUNT FERICITĂ! L-am căutat cu privirea. Am ridicat-o spre cer. Nu l-am văzut! „Nu mă căuta! Eu sunt lângă tine atât timp cât ești tu. Apoi… a tăcut!

DODO

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Articole similare

- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri