22.4 C
Constanța
vineri, 17 septembrie 2021

Cum Delta Dunării rămâne un tărâm cu oameni care te lasă perplex

Trebuie citit

Cum viața reală bate orice siropoșenie difuzată libidinos de posturile avide de audiență!

Pe scurt, zi de cabinet care nu anunța nimic ieșit din comun. Consultații, pansamente, extrageri de fire de sutură, programări de internare pentru alte vremuri (apropos, la Tulcea s-au sistat internările pentru bolnavi non-COVID care pot fi puși pe liste de așteptare, asta ca să divaghez cu folos, informând). Bilete de trimitere, telefoane. Nimic în afara rutinei.

La 16.45 este invitat în cabinet pacientul înscris la acea oră în registrul de programări. „Acum!” răspunde dezinvolt, vioi, un „lipoșca” cu fes care rezema ușa. „Haideți!”, zic. Surprinzător, tânârul dispare din cadru, de după el ițindu-se, șontâc, șontâc, un senior (că tot este la modă denumirea). Cu o șapcă trasă pe ochi, cu o mască dungată alb-verde, de pânză, vădit purtată în spirit regulamentar.

Își scoate șapca, dezvăluindu-mi motivul vizitei. „Pot să iau loc?”, întreabă înainte ca eu să-mi revin din studiul succint al personajului, pentru a îl invita să o facă. „Vă rog!”, zic indicându-i scaunul. Tot fără a aștepta, se așează. Pe canapea.”Nerăbdător”, îmi zic.”Da!” zic cu voce tare, meteahnă a noastră, a medicilor, atunci când ne adresăm unui pacient cu vârsta înaintată, căci personajul vădea o aprigă trecere prin viață. „Buletinul și cardul de sănătate, vă rog!” Bătrânul scoate un portofel ponosit, scotocește, ajutat de tânărul cu chip de lipovean, prin buzunare ticsite de bilețele, cupoane, carduri, și îmi întinde, cu o mână mare, sigură, viguroasă, ce i-am cerut.

„Am venit să-mi scoateți ațele”, zise.”Dar ce ați pățit?” „Păi, pe 12 am căzut și mi-am spart fruntea. M-au dus la spital și m-au cusut. Și au zis să scot ațele după minim 7 zile. Am venit să scoateți ațele”, îmi povestește cu un accent și cu o topică cu iz de stuf de Dunăre. Eu, după ce moșmondesc cu cardul în cititor și după ce mă lupt, ca de obicei, cu sistemul de raportare, încep micro-anamneza de rutină. „De unde sunteți?”, întreb.”Din Mila 23″, zice. „Dar în buletin scrie Tulcea”, intervine asistenta, întrerupându-se din completarea datelor din registru. „Mila 23, dar acum, da, la Tulcea!”, zice pacientul. „Vă mai știți bolnav cu ceva?”, continui eu, conform rutinei. „Cu nimic!” „…” tac eu, contrariat. „A! Să nu uit! Păi am stat cu geamul deschis acum juma’ de an și m-a prins o răceală. Și de-atunci am rămas cu slăbiciune. Pe 12 am alunecat, am căzut și am spart capul. Și acum am venit să scoateți fire”, continuă dezinvolt pacientul. „Dar cu ce v-ați ocupat dumneavoastră în timpul vieții?”, întreb, continuând procedura. „Caiac canoe, am fost campion mondial, am luat medalie la Sofia, am fost la Moscova!”.

„Frățiware!” îmi zic, „stai așa că nu sunt numai ațele problema! Dar parcă nu-i Ivan!”. „Și ia zi cu răceala”, îi zic trăgându-mi mănușile în timp ce asistenta dezinfecta plaga, „ai luat ceva tratament?” „Aaaa, nu!””Și cum a trecut?”. „Cu nimica, dar am rămas slăbit!”. „Dar pe Ivan îl cunoști matale?”, întreb tăind primul fir, pentru a-i distrage atenția. „Da’ cum nu? Era mai mare cu doi ani decât mine, atunci!”. Îi scot și restul de fire. Asistenta dezinfectează plaga în timp ce eu mă spăl rapid pe mâini. Apoi, dând search pe Wikipedia, aflu că în cabinetul meu se afla un personaj care deținea o medalie de aur și una de argint la Campionatul mondial de la Sofia din 1977, un argint la Tampere, în 1973, și un bronz la Belgrad, în 1971. Plus un loc cinci și un loc șapte la Moscova, în 1980! Care se cunoștea la cataramă cu vestitul Ivan Patzaichin. Și care este unul dintre zecile de mii de cazuri de COVID-19, nediagnosticat, din fericire scăpat cu viață, dar cu sechele care i-au făcut de nerecunoscut figura în comparație cu arhiva răsfoită pe net. Și care este unul dintre sutele de mii de cazuri care confirmă că este o impostură să te bați în piept cu cărămida, clamând că ai vindecat, cu un tratament minune, seniori ce nu aveau nevoie de acel tratament.

PS: Din motive de confidențialitate, nu-i voi dezvălui identitatea celebrului personaj. Rămâne la latitudinea dumneavoastră dacă să mă credeți ori nu. Amprenta electronică a lui, în postura de pacient, a rămas în memoria laptop-ului. Iar autograful, pentru conformitate, în registrul de consultații.

Dr. Mircea TEODORESCU

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Articole similare

- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri